Când vorbim despre sănătate, toți suntem de acord „că-i mai bună decât toate”. Fiecare părinte își afirmă speranța și dorința de a avea un copil sănătos și fericit, în primul rând. Abia după acest deziderat vin celelalte (istețime, bună creștere, abilități etc.), excepție făcând, poate, situațiile în care starea de sănătate este percepută ca ceva de la sine înțeles.
Dacă e ușor să stabilim că sănătatea este atât valoroasă, cât și o valoare în sine (a vieții în general, nu doar a celei umane), lucrurile se complică în momentul în care e nevoie să o definim. În funcție de experiență ori formare profesională, fiecare dintre noi poate avea o înțelegere diferită asupra ceea ce înseamnă să fii sănătos.
Ca să restrângem discuția la spațiul școlii sau al grădiniței, profesorii și îngrijitorii, părinții, personalul medical, consilierii școlari pot avea perspective diferite sau măcar ușor nuanțate asupra a ceea ce înseamnă un copil sănătos.
___
În 1948, OMS[1] propune o definiție a sănătății ca „bunăstare fizică, mintală și socială deplină, și nu doar absența bolii sau a infirmității”[2],[3].
Prin integrarea domeniilor sănătății fizice, mintale și sociale, a fost depășită viziunea negativă asupra sănătății ca simplă absență a bolii. Avem de-a face așadar cu un concept pozitiv și extins, multidimensional și incluziv. Sănătatea devine nu atât un obiectiv de atins, cât mijloc, respectiv resursă care permite „modularea pozitivă a vieții individuale și sociale”[4].
În timp, includerea într-o definiție extinsă a aspectelor de sănătate mintală (ex. reziliență, echilibru emoțional, stare de bine etc.) și a celor care țin de identitățile și relațiile sociale, respectiv de capacitățile optime de îndeplinire a rolurilor sociale, a atras după sine o accentuare a rolului pe care școala și profesorii îl au în menținerea și îngrijirea sănătății copiilor.
Sau, cel puțin, așa ar fi trebuit să fie. Există din ce în ce mai multe studii care atrag atenția asupra creșterii anxietății în rândul copiilor, încă de la vârste fragede, iar unul dintre factorii generatori este, din păcate, chiar școala.
Așadar, este sănătatea copiilor un scop educațional asumat la nivel de fiecare grădiniță, școală și de către fiecare profesor, îngrijitor sau oricare alt profesionist lucrează într-o instituție școlară?
___
In Grădinița Noi Oportunități Înăuntru dorim să creștem copii sănătoși, alături de părinții lor și de comunitate.
Un copil sănătos este un copil aflat la un nivel optim de dezvoltare și care se bucură de bunăstare, în întregul său:
Este un copil activ și curios, pregătit să exploreze lumea, să facă față provocărilor și să-și asume riscuri, dornic să intre în relații, să se joace, să învețe, încrezător să facă lucrurile în felul său și pe cont propriu. Pe scurt, un copil curajos și independent.
În abordarea noastră pedagogică, ne concentrăm eforturile pe patru piloni ai dezvoltării: CARACTER, CUNOAȘTERE, AUTONOMIE, IDENTITATE.
NOI considerăm că independența și curajul sunt indicatori ai unei stări bune de sănătate fizică, mintală și socială și fac dovada unui optimum al dezvoltării copilului, în sens holistic.
[1] Organizația Mondială a Sănătății
[2] Prin amplitudinea și ambiția formulării, definiția a fost considerată revoluționară la acea vreme. Au existat însă și voci critice care au atras atenția asupra faptului că într-o astfel de formulare, sănătatea devine mai degrabă un ideal dificil de atins.
[3] trad. noastră
[4]Bengel,J., R. Stritmatter & Willman, H. (1999) apud Koch,A.B. (2014) in Early Childhood Education – Values and Practices in Denmark, ViaSystime, 2014.
1 Comment