Cât de relaxant este să iei masa cu prietenii! Avem o lumină plăcută, niște lămpi drăguțe așezate din loc în loc pe masă și pe podea. Se aude muzică în surdină, prietenii vorbesc domol și se simt bine. Pe mese se află băuturi delicioase și mâncăruri apetisante.
Când spun băuturi delicioase mă refer la smoothie, milkshake, sucuri naturale, iar mâncarea apetisantă constă în chifle, covrigei, biscuiți, legume crude și crocante și fructe uscate.
Nu suntem la restaurant, ci la grădiniță. Este ora gustării, iar descrierea de mai sus reprezintă un mod de integrare senzorială.
***
Integrarea senzorială este un proces neurobiologic de organizare și interpretare a semnalelor transmise prin cele opt sisteme senzoriale. Da, am scris corect: opt. Foarte simplu spus, creierul pune în cutiuța potrivită semnale primite prin opt simțuri: auditiv, vizual, tactil, gustativ, olfactiv, vestibular, proprioceptiv și interoceptiv.
Dacă primele cinci procesează cel mai mult informații din mediul extern – ce auzim, ce vedem, ce atingem, ce gustăm și ce mirosim (și pe acestea le cunoaștem cel mai bine) – să ne îndreptăm atenția spre celelalte trei.
Acestea sunt sisteme care procesează date provenite din mediul intern. De exemplu, informații legate de conștientizarea corpului nostru (poziție, orientare, mișcare etc.), a anumitor nevoi și senzații interne (foame, durere, nevoi fiziologice etc.), dar și a anumitor dispoziții afective (plăcere, neplăcere, calm, agitație, stare neutră).
Mai exact:
- Sistemul vestibular, localizat în urechea internă, ne ajută să detectăm schimbările în ceea ce privește gravitația și echilibrul. Pe scurt, răspunde la întrebări precum: Sunt în picioare? Mă învârt? Sunt cu capul în jos? Stau într-un picior? Poate fi considerat GPS-ul nostru intern.
- Sistemul proprioceptiv sau propriocepția este simțul intern care ne furnizează informații despre poziția și mișcările corpului în spațiu, forța acestuia și modul în care manipulăm obiecte. Receptorii acestui sistem se află în articulații, mușchi, tendoane și percep contracția, întinderea și compresia. Îl mai putem numi simțul care ne ajută să nu dărâmăm lucruri, să nu ne împiedicăm sau chiar să nu ținem strâns în mână un ou crud (oare ce s-ar putea întâmpla?), ori să nu strângem prea tare în brațe pisica…
- Sistemul interoceptiv sau interocepția este responsabil cu percepția senzațiilor și nevoilor noastre interne. Receptorii acestui sistem se află în organe, în mușchi și piele și ne ajută să știm când ne este foame, sete, frig sau cald, când vrem la toaletă sau când ne doare ceva. Datele furnizate de interocepție, cumulate cu cele ale experienței anterioare, sunt materialul cu care lucrează emoțiile noastre.
Semnalele transmise de cele opt sisteme senzoriale ne susțin activitatea de zi cu zi. Cum? Ne ajută să funcționăm optim în interacțiunile cu mediul și oamenii din jur, dar, mai ales, ne ajută să înțelegem lumea și să învățăm.
Este deja un fapt demonstrat că învățarea este cu atât mai profundă cu cât materialul de învățat este procesat de cât mai multe simțuri.
***
În învățarea multisenzorială, simțurile colectează mare parte a datelor ce urmează să parcurgă procesul de învățare. Este modul natural în care învață copiii de grădiniță.[1] De exemplu, când copilul vede, miroase și atinge un măr, creierul lui face mai multe conexiuni decât in cazul în care doar îl vede sau atinge.
Cum are loc acest tip de învățare?
Copiii trec printr-o experiență concretă (aleargă, explorează, mănâncă, observă, pictează etc.). Sistemul nervos central – împletitura creier, măduva spinării, neuroni – procesează informațiile senzoriale care sosesc pe cale externă sau internă. Are loc integrarea senzorială, adică integrarea la nivelul creierului a informațiilor primite prin simțuri diferite. Cu cât copiii au parte de mai multe experiențe multisenzoriale, cu atât se construiesc și întăresc mai multe neuro-rute (conexiuni) care le permit să învețe lucruri noi și să-și însușească temeinic deprinderi necesare vieții de zi cu zi.
Integrarea senzorială pune, în multe moduri, bazele învățării.
Se integrează mai multă informație dacă, de exemplu, copiii se joacă într-un bazin cu apă cu diferite obiecte și jucării. Învață în mod concret despre caracteristicile apei, cât de rece sau caldă poate fi și cum se simte asta pe mânuțele lor, cum ia forma obiectelor pe care le umplu cu apă. Sunt mult mai atenți, își coordonează și adaptează mișcările corpului în funcție de un scop (cum ar fi, o întrecere între bărcuțe, „pescuirea” unor obiecte sau pur și simplu acela de a nu cădea în apă) și permanent împărtășesc cu ceilalți ce descoperă și ce simt. Cu siguranță, experiența lor ar fi fost incomparabil mai săracă și superficială dacă doar priveau imaginea aceluiași bazin cu apă.
Pe lângă designul unor experiențe de învățare cu multiplă expunere la stimuli, este nevoie ca educatorii să pună lupa pe două subtipuri de procesare senzorială, și anume: modularea și discriminarea senzorială.
Despre acestea două vă voi spune însă mai multe în a doua parte a articolului.
[1] Nu numai. S-a demonstrat prin cercetare importanța procesării multisenzoriale (multimodale) a informațiilor în învățarea adulților.
Bibliografie
- Correa Rodriguez, J., C. (2020). Bringing Zull’s Four Brain-derived Pillars of Learning into the English Classroom. English Language Teaching Educational Journal (ELTEJ): Vol. 3, No. 1, 2020, pp. 14-25.
- Greutman, Heather. Kostelyk, Sharla. (2018. Sensory processing explained. A Handbook for Parents And Educators. USA: Growing Hands-On Kids & LLC.
- Martin, P & Martin, Viv. (2012). Learning and the senses in The Routledge International Handbook of Learning. United Kingdom: Routledge.
- https://www.cultofpedagogy.com/multisensory-learning/ – Chaves, Jamie. (2022). How to Leverage Multisensory Learning in Your Classroom. accesat în data de 02.11.2022.
- Spielmann, Virginia. (2020). The Interplay of Regulation, Relationships and Sensory Processing: Impact on Function and Participation. SensoryNet 55, pag 24-27. https://www.researchgate.net.
Foto credit: www.artfulparents.com
1 Comment