Am scris aici despre curaj și independență ca indicatori ai sănătății fizice, mintale și socio-emoționale, respectiv ca descriptori de comportament ai profilului preșcolarului în abordarea Noi Oportunități Înăuntru pentru educația timpurie.
În acest articol vă propunem o perspectivă diferită: vom privi curajul și independența în copilăria timpurie ca indicatori ai unui mindset antreprenorial.
Cum? Putem vorbi despre antreprenoriat la grădiniță?
Nu numai că putem, există chiar orientări teoretice care ne spun că este necesar să începem educația antreprenorială cât mai devreme.[1] Condiția este să adoptăm abordarea adecvată vârstei timpurii: educația prin antreprenoriat[2]. În puține cuvinte, este vorba despre o abordare experențială în care copiii trec printr-un proces real de învățare antreprenorială.[3]
Ce înțelegem NOI prin învățare antreprenorială la grădiniță?
În primul rând, educația antreprenorială la vârste mici este abordată dintr-o perspectivă extinsă[4], prin care se face trecerea de la a deveni antreprenor la a deveni antreprenorial. Vizează, printre altele, încurajarea și sprijinirea copiilor pentru a-și construi baza socio-emoțională și cognitivă (mindset, abilități noncognitive) pe care se vor forma, mai târziu, atât competențele transversale, cât și cele specifice.
Mindset-ul antreprenorial este asociat cu spiritul de întreprinzător care se manifestă, în cele din urmă, prin curaj și independență. Presupune a avea încredere în sine, a îndrăzni să-ți asumi riscuri, a avea inițiativă, a transforma ideile în acțiuni – dacă ar fi să enumerăm câteva comportamente specifice.
Dintre abilitățile de viață asociate mindset-ului antreprenorial (sau abilități soft), de care fiecare are nevoie într-o lume complexă, care se schimbă rapid, enumerăm creativitatea, flexibilitatea și toleranța la incertitudine, orientarea către acțiune, oportunități și probleme, atenția la mediu, observarea conexiunilor ș.a.
Comportamentele antreprenoriale la grădiniță se manifestă concret prin felul în care copilul gestionează diferite tipuri de resurse:
- resurse personale (emoții; motivație și atitudini; interese; cunoștințe; abilități și talente etc.) – management de sine;
- resurse ale activității (materiale, timp, planuri de activitate etc.) – managementul activității;
- resurse sociale (cum stabilește, menține și valorifică relațiile cu adulții și cu copiii din grădiniță) – managementul relațiilor.
E nevoie să subliniem că nu trebuie să uităm nicio clipă rolul nostru ca educatori în acest proces. Mai ales pentru că ne adresăm unor copii de vârstă preșcolară, formarea comportamentelor antreprenoriale are loc în mod indirect, prin sprijin, însoțire continuă și ghidare discretă, folosind puterea exemplului personal și valorificând practici și metode pedagogice constructiviste.

În al doilea rând, ne referim la o experiență de învățare abordată antreprenorial, care progresează de la a învăța făcând (learning by doing) la a învăța creând valoare (learning by creating value)[5]. Copiii învață în mod activ, prin experimentare, exercițiu și descoperire. Învățarea are loc în contexte reale, flexibile, cu deschidere către comunitate, contexte în care ei pot folosi în mod concret ceea ce au învățat pentru a face ceva care să aibă un impact pozitiv asupra mediului lor apropiat. Martin Lackeus este de părere că toți cei care învață „pot și ar trebui să-și exerseze abilitatea și dorința de a crea valoare pentru ceilalți oameni”[6][7]. Așasar, învățarea antreprenorială este un tip de învățare activă, bazată pe experiență, care se întregește cu perspectiva socială: în ce fel ceea ce eu învăț, fac sau creez se dovedește a avea valoare atât pentru mine, cât și pentru cei din comunitatea mea?

În al treilea rând, ne referim la o perspectivă îmbogățită asupra relației dintre copil și lume, care deplasează accentul de pe adaptare (mod de supraviețuire), pe (trans)formare (mod de succes/prosperitate). Fiecare copil are nevoie să învețe cum să prospere într-o lume complexă și impredictibilă.

***
Să ne întoarcem la curaj și independență din perspectivă antreprenorială. Copilul cu un mindset antreprenorial își folosește resursele pentru a identifica și defini probleme din mediul său, proces în care are nevoie de sprijin și stimulare din partea noastră, pentru că, nu-i așa, viața ne dă rareori să rezolvăm probleme deja formulate. Este un copil care observă cu atenție mediul în care trăiește, conștientizează nevoile și oportunitățile de dezvoltare și propune soluții pentru a schimba în bine viața lui și pe a celor din jur. Adică învață pentru a crea valoare.

___
Bibliografie
Lackeus, M. 2015. Entrepreneurship in Education – What, Why, When, How, Entrepreneurship 360, OECD
Kruegger, N. 2015. Entrepreneurial Education in Practice: Part.1 The Entrepreneurial Mindset, Entrepreneurship 360, OECD
[1] Lackeus, M. 2015. Entrepreneurship in Education – What, Why, When, How, Entrepreneurship 360, OECD
[2] Există trei abordări ale educației antreprenoriale: educație despre și pentru antreprenoriat, cu curriculum specific (gimnaziu, liceu etc.) și educație prin antreprenoriat, adecvată copilăriei timpurii și școlii primare. Aceasta din urmă nu vizează conținuturi și competențe specifice, fiind încorporată în practicile pedagogice, abordarea învățării și cultura școlii/grădiniței.
[3] Kyro, P. 2005 apud Lackeus, M. 2015
[4] Viziunea îngustă, cea mai cunoscută, este aceea în care copiii învață despre bani, planuri de afaceri și firme, adică aceea în care dobândesc cunoștințe și abilități specifice pentru a putea deveni viitori antreprenori.
[5] Lackeus et al. 2013 apud Lackeus, M. 2015
[6] Lackeus, M. 2015, p. 6 , trad. noastră
[7] Crearea de noi valori este una dintre competențele transformative propuse în OECD Learning Compass 2030